Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Michael și Ann.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:20:20 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și-abia acum pricep, da, de ce toate femeile din piesele tale nu sunt decât marionete și păpuși infirme, lipsite de viață... Eu le-am dat viață! Viața mea, cât pot.
- Dar chiar pentru puținul ăsta, tu ești acela care-ar trebui să-mi fie recunoscător.
- Dumnezeule! Cum îndrăznești tu, o simplă actriță, să judeci, să critici ceea ce este operă creatoare, ceea ce eu am creat?
- Vrei să spui că eu nu creez? Ce anume ai vrea tu?
- A, poate, dac-aș consimți să mă las de teatru, să m-ascund în dosul unui șorț soios de bucătărie, să mă ocup de casă, să-ți fac copii? Să-ți cârpesc ciorapii la nesfârșit... a, atunci ar fi în regulă, nu?
- Asta ar fi creația pe care-o aștepți, oferindu-i apoi domnului autor subiect pentru viitoarea sa piesă...
- Abia acum, cu-adevărat, mare creație, noua profesiune a doamnei Ann, fosta amantă a domnului John...
- Deci, crezi că l-am iubit ori m-am vândut lui, de dragul carierei, nu?
- Nu, pentru numele lui Dumnezeu! Încetează odată!
- Puteam foarte bine să-mi închipui, doar, c-ai mai avut alți amanți, c-ai iubit și tu odată...
- Da? Ei, bine, află, am iubit! Am iubit cu disperare.
- Când m-a angajat, atunci, pentru rolul ăla... am crezut că așteaptă să fiu a lui. Eram hotărâtă să primesc.
- Mi-era totuna, voiam să fac carieră, cu orice preț, și ce preț e mai la-ndemână, pentru o femeie, decât ea însăși?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu