Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Michael și Ann.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:37:36 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Nu poate pieri ceva ce e fără de moarte.
- Ne vom zbate, ne vom chinui, ne vom sfâșia, ne vom smulge, poate, inima unul altuia, dar, până la sfârșit, ea va fi a noastră, ruptă pentru noi.
- A iubi înseamnă, în primul rând, a înțelege, a ierta.
- Pentru că suntem slabi?
- Pentru că suntem tari.
- Pentru că tot ce știu e că ne iubim.
- Cu resemnare?
- Cu putere.
- Slăbiciunea, iertarea, astea aparțin celor puternici.
- Mi-e silă de cei care, în numele resemnării, nu mai mișcă un deget. Pentru noi, ea trebuie să fie o atitudine, o opțiune, o așteptare...
- O siguranță a acelei pajiști înflorite, de liniște, în care, cândva, tu și eu, indiferent când, o să ne recucerim amândoi, încet-încet...
- Cât curaj ai!...După toate câte...
- Sunt așa de nefericit... Cât te chinuiesc! Cât ne chinuim! Și, după toate astea, să mai ai puterea să speri...
- Totul, în noaptea asta, e speranță. Totul.
- Ne-am iubit, ne-am urât, ne-am despărțit pentru totdeauna... Și pe urmă ne-am întors fiecare în locul de unde niciunul nu poate pleca.
- Așa cum soarele speră ziua, cum stelele speră venirea nopții, ne-am câștigat fiecare pe sine, nu pe celălalt.
- Eu am venit la mine, tu ai venit la tine și-amândoi... pentru că, de fapt, niciodată nu ne-am despărțit, noi, ci ei...