Depravat ca nimeni altul era acest Ausonio. De fapt el este istoricianul care în secolul al 3-lea a poreclit Milanul Civitas Imperialis și l-a descris, ca un nevrotic ce era, bogat în vestigii și monumente, printre care 2 teatre și 2 băi publice.

[ 0 ]

Fragment audio de 23 secunde din piesa de teatru radiofonic Milano nu există (1979).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:31:26 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul citatului

[...]

- Haide, înainte de a veni aici ți-am explicat cine era Ausonio.

- A, da Ausonio, iertați-mă, Ausonio era un mare crai.

- Era un crai în sensul că-i plăceau crăiesele... ăăă, cireșele... Și orice copac pe care-l întâlnea în cale, îl îmbrățișa ca să-l sărute și apoi se culca cu el.

- Se culca cu un copac?

- Cu toate că tatăl copacului nu era de acord.

- Dar nu-nțeleg ce legătură are povestea acestui tip depravat cu săpăturile noastre.

- Bine-ați spus, era un depravat. Așa e, nu alegea, pentru el orice copac era bun.

- Depravat ca nimeni altul era acest Ausonio. De fapt el este istoricianul care în secolul al 3-lea a poreclit Milanul Civitas Imperialis și l-a descris, ca un nevrotic ce era, bogat în vestigii și monumente, printre care 2 teatre și 2 băi publice.

- Mai mari decât imensele terme ale lui Caracalla din Roma...

- Imense, ce să mai...

- Și, în fine, un Colloseum, care, după indicațiile lui, ar fi situat chiar în mijlocul terenului dv.

- Nu se poate!

- Domnilor, așa spune Ausonio: În mijlocul terenului orientat către miazăzi este îngropat un Colloseum cu un picior de marmură.

- Imposibil!

- Păi, tocmai asta spun și eu, imposibil. Cine să poată crede într-o asemenea gogomănie? Numai un depravat putea să scornească așa ceva.

- Mor de nerăbdare să-ncep să sap, să sfredel, să găuresc, să sondez, să sparg, pentru cauza noastră... O lopată! Dă o lopată repede!

[...]