Era un crai în sensul că-i plăceau crăiesele... ăăă, cireșele... Și orice copac pe care-l întâlnea în cale, îl îmbrățișa ca să-l sărute și apoi se culca cu el.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Milano nu există (1979).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:30:55 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Vorbiți-le de Publio Atilio Ausonio.
- Nu, da-mi place să vă ascult, vorbiți atât de frumos...
- Domnișoară, lăsați, nu e cazul...
- Haide, înainte de a veni aici ți-am explicat cine era Ausonio.
- A, da Ausonio, iertați-mă, Ausonio era un mare crai.
- Era un crai în sensul că-i plăceau crăiesele... ăăă, cireșele... Și orice copac pe care-l întâlnea în cale, îl îmbrățișa ca să-l sărute și apoi se culca cu el.
- Cu toate că tatăl copacului nu era de acord.
- Dar nu-nțeleg ce legătură are povestea acestui tip depravat cu săpăturile noastre.
- Bine-ați spus, era un depravat. Așa e, nu alegea, pentru el orice copac era bun.
- Mai mari decât imensele terme ale lui Caracalla din Roma...
- Și, în fine, un Colloseum, care, după indicațiile lui, ar fi situat chiar în mijlocul terenului dv.
[...]