- Întâi piciorul și, pe urmă, cine știe ce mai iese la iveală?
- O statuie.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Milano nu există (1979).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:24:30 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ați încercat vreodată să vă dezgoliți, domnișoară?
- Să mă dezgolesc? Ca să pricep mai bine jocurile de cuvinte...
- Nu. Ca să vedeți cât sunteți de albă.
- Un nou joc de cuvinte. Să auzim, trebuie să fie și mai interesant decât celălalt, nu?
- Să te dezbraci, ca să vezi cât ești de albă...
- Întâi piciorul și, pe urmă, cine știe ce mai iese la iveală? -O statuie.
- Domnilor, cred c-a sosit momentul să terminăm cu aluziile și să vorbim serios.
- Spre deosebire de colegul meu, mie-mi place să spun lucrurilor pe nume.
- Ah, e bună, e foarte bună! De data asta, am înțeles și eu. Și eu.
[...]
