Nu mai vorbi prostii, tu nu vezi că e statuie, ce naiba?
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Milano nu există (1979).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:02:55 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ești sigur că-i o statuie romană?
- Sper că ai un ferăstrău mic, special pentru marmură, ia vezi.
- Eu știu că l-am luat, dar stai să văd. Aici în sac e... l-am găsit!
- Să-i tai piciorul... de unde ai spus, dela genunchi?
- Dar acum ce te-a mai apucat?
- Nu mai vorbi prostii, tu nu vezi că e statuie, ce naiba?
- Și acesta e atât de alb, încât pare un picior spălat.
- Lasă prostiile și grăbește-te.
- Mă rog, dacă te impresionează, închide ochii.
- Aoleu, ai văzut? Se vaită, biata statuie.
- Idiotule, eu mă vaiet. Era cât p-aci să-mi tai degetul. Fii și tu atent, ce dracu?
[...]
