Nu pricepi odată că pelerina asta este singura noastră salvare, în cazul când ar intra un gardian? Pentru că în bezna asta e greu să ne distingă cineva, îmbrăcați așa, în negru.
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Milano nu există (1979).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:03:48 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Aoleu, ai văzut? Se vaită, biata statuie.
- Idiotule, eu mă vaiet. Era cât p-aci să-mi tai degetul. Fii și tu atent, ce dracu?
- Deci, eu m-am săturat. Întâi vrei să-nchid ochii și pe urmă ai pretenția să văd.
- Cu drăcia asta pe mine, cum naiba să lucrez bine? Lua-ar dracu.
- Domino, na! Parcă sunt băgat într-un sac. Știi ceva? Eu mi-l scot.
- Ia încearcă tu și ai să vezi ce pățești.
- Nu pricepi odată că pelerina asta este singura noastră salvare, în cazul când ar intra un gardian? Pentru că în bezna asta e greu să ne distingă cineva, îmbrăcați așa, în negru.
- Cu atât mai rău pentru el, moare de frică.
- Uite, vezi? Dacă agit brațul, așa, ca niște aripi, mantia flutură... Auzi ce efect produce?
- Ce plăcut e... produce o adiere răcoritoare.
- De ce nu mi-ai spus cine este statuia? Pe cine reprezintă acest domn dezbrăcat, cu pălăria pe cap?
[...]
