Ți-au plăcut întotdeauna picioarele mele, nu? Când îmi spuneai ce frumos merg, nu făceai aluzie la extremități, nu?
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Milano nu există (1979).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:17:01 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Un picior roman? Ești sigur?
- Mai mult ca sigur. Uite, există și-o inscripție, aici, sub călcâi, citește!
- Sper că nu vrei să insinuezi...
- Adică, ce să insinueze? Sau țineți cu orice preț să mă jigniți pe mine?
- Doar știți că sunt născută la Roma.
- Și ce-i cu asta? Ce-aveți împotriva picioarelor romane?
- Ți-au plăcut întotdeauna picioarele mele, nu? Când îmi spuneai ce frumos merg, nu făceai aluzie la extremități, nu?
- Și eu, care te credeam o fire de poet...
- De asemenea, trebuie să-ți mai spun că este vorba de un fragment de statuie, evident, antică!
- Perfect, dar ce legătură au toate acestea cu soția mea?
- N-au nici în clin nici în mânecă... au legătură cu șantierul de construcții.
- Măcar de-ar fi așa... aflăm și noi, în sfârșit, al cui este blestematul ăsta de picior.
[...]