El o ține una și bună... Aș înțelege să fi spus... bunăoară: S-a stins soarele. Frumos, accept. Păi, dacă luminează, trebuie să se și stingă odată, ce dracu.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Moștenitorii (1965).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:23:55 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- De cine vorbești, pentru Dumnezeu?
- Știi foarte bine, doar i-ai moștenit casa și toată averea.
- Cine, mă rog dumitale, a mai născocit și gogorița asta?
- Ia să-mi spui tu cum ți-a venit să dai drumul la o prostie gogonată ca asta?
- Păi, dacă l-am văzut. Tu n-auzi că l-am văzut cu ochii mei.
- Pe cine?
- Pe Pavle Marici, pe care l-ai moștenit tu.
- El o ține una și bună... Aș înțelege să fi spus... bunăoară: S-a stins soarele. Frumos, accept. Păi, dacă luminează, trebuie să se și stingă odată, ce dracu.
- Frumos, accept și asta... toate drăcoveniile din lume le accept.
- Credeți-mă, când am dat cu ochii de el, m-a apucat un tremurat...
[...]