Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Moștenitorii (1965).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:36:04 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Vă rog să mă iertați, domnilor, dacă v-am deranjat, trebuia să mă-ntâlnesc cu dv, înainte de a porni la acțiune.
- Da, am plecat, domnilor.
- Stai. Ăsta-i ultimul dumitale cuvânt?
- Da. Sunt viu și vreau să trăiesc.
- Parcă noi nu vrem să trăim... Dă fuga după el și spune-i că și noi vrem să trăim. Și noi vrem să trăim!
- Și-n adevăr, uzurpatorii, beneficiarii morții prezumțiale a lui Pavle Marici, au început să se agite. Și Spasoe, și Anta, și Novakovici, și Rina, și Liubomir...
- Iată-ne, de pildă, la Spasoe acasă, unde acesta stă de vorbă cu fiica lui, Vukița.
- Dar nu-nțeleg de ce v-ascundeți de mine. De ce nu-mi spuneți și mie adevărul?
- Auzi, stabilim ziua nunții, dăm sfoară-n țară, tipărim până și invitațiile... și, deodată, stop! E nemaipomenit! Și de ce?
- Păi, să vezi... și mie, și logodnicului tău ne-a căzut o belea pe cap. Nu ne mai arde la niciunul de nuntă.
- Și-acum, colac peste pupăză, mi-o mai aduci pe cap și pe tanti Ania...
- E insuportabilă! Zău, tată, ori de câte ori mă duc la ea, nu găsește altceva de vorbit decât despre noaptea nunții. Numai și numai despre asta...
- Nu știe decât să se fandosească și să suspine languros.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu