Mazilu e tipicar și cusurgiu. E în stare să vorbească de salariile noastre că sunt mici, de școala noastră că nu primește niciun ajutor, că n-avem laboratoare, că primăria nu se ocupă de noi și cine știe ce-i mai poate produce mintea

[ 0 ]

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Musca lui Vartolomei.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:10:52.446 în înregistrarea originală.

Contextul citatului

[...]

- Trebuie deci să mai stabilim doar cine va ține discursul.

- Tocmai acest lucru voiam să-l discut cu dumneavoastră.

- Discursul. Lăsați-mă pe mine să-l țin. Sunt profesor de limba română, știu să alcătuiesc frazele și pot să-l flatez pe domnul ministru demn, dar și entuziast.

- Domnule Vartolomei, mă gândisem la Mazilu, profesorul de istorie.

- Da, da. Nu știu dacă e cel mai nimerit, domnule director.

- De ce?

- Mazilu e tipicar și cusurgiu. E în stare să vorbească de salariile noastre că sunt mici, de școala noastră că nu primește niciun ajutor, că n-avem laboratoare, că primăria nu se ocupă de noi și cine știe ce-i mai poate produce mintea

- Da, ai dreptate.

- Și apoi, mai e ceva.

- Ce? Ce, ce? Ce e, domnule coleg? Ce e?

- De 20 de ani slujesc aici în școala asta.

- Doresc și eu să fiu remarcat de domnul ministru. E o ocazie unică. Poate primesc și eu o decorație. Ăsta a fost visul meu de ani și ani de zile, domnule director: să-mi atârn și eu aici, pe piept, o decorație.

- Te înțeleg...

- Mâine am prilejul să mă apropii de acest țel.

- Poate cuvântarea mea îi va atrage atenția excelenței sale, ministrului.

[...]