Vă duceți unde stă o fată mare spunându-și rugăciunea la culcare.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Nevestele vesele din Windsor (1957).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:35:17 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Voi, zâne negre, cenușii, verzui și albe... Sub clar de lună puneți nopții salbe.
- Orfane ființe fără de noroc, aflați-vă în taina nopții loc!
- Elfi, zâne, glasul meu vă poruncește!
- Nu mi se pare, nu, nu... acum văd bine... ăsta-i un mort c-un alai de zâne.
- Nu-i mai privesc... sunt duhuri din mormânt. O să m-așez cu fața la pământ.
- Vă duceți unde stă o fată mare spunându-și rugăciunea la culcare.
- Și fermecați-i visul noaptea-ntreagă în tihnitul somn al pruncului din leagăn.
- Pe păcătoșii care-și uită de păcate, pișcați-i cât puteți de mâini, de spate...
- De spiridușul gal, sfânt cer, păzește, m-ar face brânză și-apoi mă topește.
- Haha! Reptilă veche! Te-am umflat! Din naștere tu fost-ai deocheat...
- Voi mâna să i-o treceți de-ncercare prin aste flăcărui de luminare.
- De-o fi curat la cuget, nu tresare. De-i păcătos, nu-mi va păsa că-l doare.
[...]