Aș vrea să-ți spun o vorbuliță.
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic O vrem pe Katarina (1972).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:18:25 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Păi, ce necazuri poți să ai tu, mă?
- Director, director... învârți piesele, învârți actorii, de actrițe, ce să mai vorbim?...
- În mâinile tale e pâinea și cuțitul.
- Nu-i chiar așa, sunt și eu un mic șurub într-un mecanism uriaș.
- Ce mic, mă, ce șurub, mă, de ce te micșorezi tu în ochii mei? Ce, nu te știu eu pe tine?
- Zău, nu-i chiar așa... Ia, mai bine zi, dragule, cu ce-ți pot fi de folos?
- Aș vrea să-ți spun o vorbuliță.
- Despre... mă, tu ai fir direct?... despre fata aia drăguță, înaltă, cu ochi ca două mure, așa...
- A, da, cum să n-o știu? Nu e doar în teatrul meu?...
- Ei, ne-am înțeles, da? Cred că pot conta pe prietenia ta, nu?
[...]