Așa, așa, bineînțeles, fetițo... acuma, du-te liniștită acasă și-o să vezi că, până la urmă, lucrurile se aranjează.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic O vrem pe Katarina (1972).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:12:21 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Karamustakova în Katarina, uite că-mi vine să râd.
- Nu așa, dragă, se joacă rolul ăsta. Pe Katarina pot s-o joc numai eu!
- Dar cine spune altfel, fetițo? Sigur că da, numai că...
- Așa, așa, bineînțeles, fetițo... acuma, du-te liniștită acasă și-o să vezi că, până la urmă, lucrurile se aranjează.
- Nu, nu, nu, dragă, pe mine nu mă amăgiți cu vorbe d-astea.
- Dacă nu mă distribuiți în Katarina, aveți de-a face cu mine!
- Te rog, pentru Dumnezeu! Ce-i?
- Încă din Institut am visat rolul ăsta...
- Uite, știi cum l-am visat? Așa cum visează alții la Hamlet.
[...]