Voi nu știți cât de frumoasă e viața! O risipiți în nimicuri, treceți pe lângă ea, o otrăviți cu prejudecăți, cu ambiții năroade, umblați după bani, după situații, vă prindeți unii pe alții și vă făuriți singuri chilii de temniță...

[ 1 ]

Fragment audio de 21 secunde din piesa de teatru radiofonic Omul care a văzut moartea (1957).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:03:36 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul citatului

[...]

- Și dumneata, domnule, cine ești, ce cauți, ce vrei?

- Chiar așa. Te rog să te explici. Ai venit aici nepoftit de nimeni, ca un vârtej. Ai răsturnat planurile noastre, te-ai amestecat în lucruri care nu te privesc.

- Ai compromis în ochii noștri pe tatăl meu, îl arunci batjocurii orașului, și acuma taci.

- Unde ți-e verva de adineauri? Haide, vorbește, spune ce cauți și cine ești? Ce vrei?

- Cine ești?

- Sunt omul care a văzut moartea, și-am cunoscut prețul vieții.

- Voi nu știți cât de frumoasă e viața! O risipiți în nimicuri, treceți pe lângă ea, o otrăviți cu prejudecăți, cu ambiții năroade, umblați după bani, după situații, vă prindeți unii pe alții și vă făuriți singuri chilii de temniță...

- Nu m-ați înțeles. Lăsați-mă să plec: mă cheamă viața... libertatea!

- S-a dus...

- Frumos... foarte frumos! L-ați lăsat să plece!

- Ce era să facem?

- Să-l opriți... Să dea socoteală...

- Socoteală, cui? Ce ți-a făcut? Ce rău ne-a făcut? Cui i-a făcut vreun rău?

- Noi ne-am repezit adineauri la omul care s-a dus și văd că el avea dreptate.

[...]