- E oare adevărat că noi doi avem copii?
- De vreme ce-i avem.
- Eu cred că nu sunt copiii noștri.
- Dar ai cui să fie?
- Ai întâmplării.
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Omul cu mârțoaga.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:29:46 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- În scurtă vreme ne-am împrietenit și într-o bună zi m-ai întrebat sfios 'vrei să fi soția mea?'
- Aveai atâta soare în ochi că mi-a fost milă să-l întunec... și te-am urmat.
- În brațele tale însă mi-am dat seama că nu te puteam iubi.
- Da... se vede că n-am fost croiți unul pentru altul.
- Doamne, și s-a scurs atâta vreme... Unde s-o fi dus?
- Cine?
- Vremea.
- A trecut pe lângă noi fără să ne-atingă.
- Pe mine, aripa timpului m-a atins. De-acuma sunt bătrân.
- E oare adevărat că noi doi avem copii? -De vreme ce-i avem. -Eu cred că nu sunt copiii noștri. -Dar ai cui să fie? -Ai întâmplării.
- Cum? Ce lucruri urâte mocnesc în noi...
- Viața e barbară. Fiecare trăiește pentru sine.
- Nichita, du-mă departe de-aici. Mi s-a făcut frică.
- E grozav să ai copii și să nu fie ai tăi.
- Unde?
- Să ne tovărășești în călătorie... plecăm în străinătate.
[...]