Replici și citate audio din Paracliserul (1990) - pagina 3

Citate audio din Paracliserul (1990), în interpretarea actorului George Constantin.

Actori (voci): George Constantin (Paracliserul), Valentin Teodosiu (Paznicul)

Gen: Tragedie

Data înregistrării: 1990

Descriere: Teatru radiofonic după tragedia lui Marin Sorescu cu tematică poetico-parabolică și religioasă, publicată în trilogia "Setea Muntelui de sare", care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca.

21 Eu am plecat singur cu tencuiala mea, în cer. Caut peretele. Peretele, auzi, prea-sfinte? E acolo, sus.

— Paracliserul (George Constantin)

22 Fiindcă de câte ori am fost fulgerat, am intrat în pământ, cărbune, să-mi treacă electricitatea.

— Paracliserul (George Constantin)

23 În gura fiecărui mort se află o pâlnie prin care se toarnă mister în univers...

— Paracliserul (George Constantin)

24 Lumânarea... cum mai arde? Parc-ar arde o albină. Flacăra o ia în sus, fumul o ia în lături. Se depune pe pereți: semn că flacăra și-a găsit adevăratul ei drum. În sus.

— Paracliserul (George Constantin)

25 Mă întorc jos, la temelie, adânc, lângă sfinții părinți care nici ei n-au înțeles mai mult decât că sunt sfinții părinți.

— Paracliserul (George Constantin)

26 Muribunzii ar putea, cu ultima suflare, să-nvârtă niște roți atât de puternice, încât să scoată pământul din zona noastră nenorocită. Numai că nu le dă prin gând să sufle toți odată. Murim dezorganizat, asta e.

— Paracliserul (George Constantin)

27 Piatra asta e ochiul lui Dumnezeu - să se zică -, și toți s-ar întinde pe ea, ca șopârlele. 'Iți intrăm în ochi, Doamne, vezi-ne.'

— Paracliserul (George Constantin)

28 Sfinții încearcă să se scuture de microbii morților aduși aici... Microbii morților sunt aduși aici, microbi care se refugiază pe sfinți, înnebuniți și ei de răul pe care l-au făcut.

— Paracliserul (George Constantin)

29 Surdule! Unde ești, surdule?

— Paracliserul (George Constantin)

30 Țin luminarea aprinsă doar jumătate din timpul necesar arderii ei. O sting. Cealaltă jumătate de timp o țin stinsă. Să ardă stinsă, să-i afume pe sfinți în gând.

— Paracliserul (George Constantin)

Ultimele citate adaugate

Don Gil de ciorap verde (1957)
862 citate

Evantaiul (1962)
836 citate

Ploșnița (1955)
627 citate

Orice naș își are nașul (1953)
952 citate

Omul care aduce ploaie (1957)
865 citate

Chestionar