Ah, Sofia, dacă-n sfârșit am înțeles, atunci înseamnă că Molcialin este cel ales.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:52:25 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ce mare lucru, dacă niște clește se răcesc?
- Imposibil! Astă-seară avem oaspeți și primesc.
- Atuncea, du-te. Eu rămân, încă o dată, cu taina, tot ca pân-acum, nedezlegată.
- Hai, Liza, de primire să ne pregătim.
- Ah, Sofia, dacă-n sfârșit am înțeles, atunci înseamnă că Molcialin este cel ales.
- Dar iată fericitul că s-a și ivit.
- O, de când ne-am întâlnit, nici două vorbe ca să schimb cu dumneata n-am izbutit.
- Cum o mai duci? Cum mai trăiești? Tot fără griji și fără de necazuri ești?
- Azi, ca și ieri și, prin urmare, zi ca orișicare.
- Cum? Niciodat nu te abați de la obișnuitul rost? Și nu ieși din tipic în ruptul capului, deloc?
- Deloc.
[...]