Robia, însă, e amară, când cineva ajunge de se-nsoară. De ce-au mai introdus și obiceiul ăsta, bunăoară?
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:18:39 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și doar de dragul mătăluță mă silesc, pentru obraz, să stau de veghe până după miezul nopții treaz
- Dar, evident, plăcere nu resimt deloc îndat, ce la comandă, țopăind, să joc.
- Nu știi să minți... devii lipsit de dibăcie când vrei să mă-nșeli cu prefăcătorie,
- Oricât încerci să pari, cu orice preț, bătrân... tu, dudunache-al meu...
- În fond, un bal nu-i lucru rău, mă văd silit să recunosc și eu.
- Robia, însă, e amară, când cineva ajunge de se-nsoară. De ce-au mai introdus și obiceiul ăsta, bunăoară?
- Doamna-i nerăbdătoare, v-așteaptă în cupeu, la scară.
- Acuma viu, acum, acuma... ce povară!
- Ce-am așteptat? ce mi-am dorit atunci când, ca să mă întorc aici, m-am străduit și m-am grăbit?
[...]