Apropo, tătucule, ce bine că deocamdată n-am uitat, țineam să te întreb, și uite că mereu am amânat...
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:33:14 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Cum se frământă, agitat, preocupat...
- Aicea te-am poftit, fiind salonul cel mai încălzit.
- O, prea iubitul meu prieten, domnule colonel, descinde-te de spadă și ia loc.
- O, pe canapea, nu pe fotel... mult mai comod aicea o să vă aflați, de cum vă instalați.
- Îmi dați pe loc repaus? Smirnă, execuție-mi ordonați.
- Apropo, tătucule, ce bine că deocamdată n-am uitat, țineam să te întreb, și uite că mereu am amânat...
- Desigur, n-ai fi bănuit, și tot așa și eu, puteam să mor ușor neștiutor.
- Vărului matale se cuvine să-i fiu recunoscător, că el dintâi m-a prevenit și mi-a destăinuit.
- Mă rog, cu Anastasia Nicolaevna... în ce grad ești înrudit?
- Regret, gradul nu-i știu, nu face parte din companiile în care am servit.
[...]