Așteapt-afară colonelul. Întreabă dacă vreți să fiți acasă, dacă poate fi primit.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:30:34 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Mi-e ciudă. Nu mai am puterea, nici răbdarea să suport ce face.
- Da, recunosc, fără de milă veacul care-a trecut l-am biciuit.
- Dar rog să socotiți ce nu v-a convenit, neauzit.
- Sau descărcați și peste vremea noastră parte din aceeași vină...
- Pentru-asemenea greșire, nimeni, nici acuma nu se rușinează, nici nu plânge, nici suspină.
- Prefer cu dumneata să nu mai am a face, că spiritul anarhic, al dezordinii perverse, îmi displace.
- Așteapt-afară colonelul. Întreabă dacă vreți să fiți acasă, dacă poate fi primit.
- Măgarilor! De mii de ori v-am spus și v-am muștruluit. Tot încă nu v-ați lămurit?
- Să fie imediat poftit, primit! Asigurați-l cum că, personal, sunt măgulit c-a binevoit și-a venit.
- Prezența dumisale fiindu-mi foarte bucuroasă, bineînțeles că sunt neapărat acasă.
- Da, evident! Hai, repede, urgent, urgent, urgent!
- Te rog, musiu, cât dumnealui va fi de față, fii cât se poate de prudent.
- Prezența dânsului mă onorează, fiind o persoană cunoscută, om cu vază.
[...]