Dă-mi voie ca să pun o întrebare indiscretă: de ce față de domnișoara te arăți sfios, și-n schimb, focos, năbădăios, când este vorba de subretă?
Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:46:44 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ah... oh... a... Ești, Liza, o ființă veselă plină de viață și nurlie...
- Vă rog ca să-mi dați drumul, că, la dumneatale, este cin să ție.
- Ah, ce mutrișoară, dulce botișor... cu ce înfocare te ador!
- Dar domnișoarei ce-i rămâne, dacă-mi dai amorul mie?
- Pe tine, pe tine te iubesc într-adevăr, pe când, față de ea, am doar un sentiment de datorie.
- Dar dumneata știi bine, ți-am mai spus și altădată, că sunt o fată dezinteresată.
- Dă-mi voie ca să pun o întrebare indiscretă: de ce față de domnișoara te arăți sfios, și-n schimb, focos, năbădăios, când este vorba de subretă?
- Rogu-te, vin la mine, să luăm masa împreună, amândoi, și-am să-ți spun tot adevărul, mai apoi.
- Nu era nimeni la birou la tata, toți erau plecați.
- Azi am să zic că sunt bolnavă, fără mine să mâncați.
- Da...
- Numai lui să-i spui ca, la amiază, să suie pân la mine să mă vază, da?
[...]