E drept că laolaltă am crescut cu el din fragedă copilărie. Era firesc să ne simțim atrași unul spre altul. Din prietenie.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:15:12 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Trei ani după aceea, parcă avusese presimțire.
- Ascultă tu! Față de mine mi se pare că prea-ți iei nasul la purtare.
- Cum?
- E drept că laolaltă am crescut cu el din fragedă copilărie. Era firesc să ne simțim atrași unul spre altul. Din prietenie.
- După aceea pe la noi din ce în ce mai rar a dat.
- Pe urmă când din nou s-a arătat amorezat, mă tot pândea și devenea îngândurat.
- Până-ntr-o zi când, devenind închipuit, probabil își făcuse despre persoana lui o prea bună părere,
- Picnindu-l pofta de călătorit, pe negândite a zbughit.
- Pe unde-o fi pribeag, ce drumuri are? Spunea că face o cură pe la stații balneare.
[...]