Ei, bravo, n-am nimic de zis: timp de trei ani, nici două vorbe nu ne-ai scris. Nu mai știam: trăiești sau mori... și, dintr-odată, iaca, na, parcă picași din nori.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:22:00 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Cu tot avântul mă gândeam stăruitor, zoream, ca un nebun cuprins de dor, să te revăd în fața ochilor
- Acuma, însă, chipul tău ce răsplătire poate să-mi arate?
- Îndur de-un ceas și jumătate răspunsuri măsurate, înghețate.
- Ei, bravo, n-am nimic de zis: timp de trei ani, nici două vorbe nu ne-ai scris. Nu mai știam: trăiești sau mori... și, dintr-odată, iaca, na, parcă picași din nori.
- Noroc, iubite frățioare! Ia povestește-ne și nouă ce impresii ne-ai adus din preumblare?
- Sofia Pavlovna a devenit atâta de frumoasă!
- Una-mi răspunzi și alta-am întrebat. M-așteptam să-mi povestești pe unde-atâția ani ai fost umblat.
[...]