Îngăduie măcar acest capriciu să-mi satisfac: să zăbovesc un scurt răstimp la dumneata-n iatac și să petrec vreo câteva minute în amintirea amintirilor plăcute, pe veci pierdute.
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:52:03 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Lasă-l în plata Domnului, mai stai aici...
- Dar, gândește-te, fiarele pentru frezat se pot răci.
- Ce mare lucru, dacă niște clește se răcesc?
- Imposibil! Astă-seară avem oaspeți și primesc.
- Atuncea, du-te. Eu rămân, încă o dată, cu taina, tot ca pân-acum, nedezlegată.
- Îngăduie măcar acest capriciu să-mi satisfac: să zăbovesc un scurt răstimp la dumneata-n iatac și să petrec vreo câteva minute în amintirea amintirilor plăcute, pe veci pierdute.
- Hai, Liza, de primire să ne pregătim.
- Ah, Sofia, dacă-n sfârșit am înțeles, atunci înseamnă că Molcialin este cel ales.
- Dar iată fericitul că s-a și ivit.
- O, de când ne-am întâlnit, nici două vorbe ca să schimb cu dumneata n-am izbutit.
- Cum o mai duci? Cum mai trăiești? Tot fără griji și fără de necazuri ești?
[...]