La urma urmii, ce să mai adaug? fără îndoială, inteligența lui e minunată tocmai fiindcă e domoală, se-arată-ntotdeauna ponderată.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:50:30 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Când îmi dau seama cât îți sunt de drag, îmi vine gâtul într-un laț de ștreang să-mi bag!
- Fără să vreau, l-am scos din minți, e pe de-a-ntregul tulburat.
- Dar, spuneți-mi, cum, cu adevărat, cu dragul de Molcialin, cu ce prilej v-ați împrietenit?
- Că nu păstrează nimănuia ranchiunoasă supărare, având o minunată fire iertătoare.
- La urma urmii, ce să mai adaug? fără îndoială, inteligența lui e minunată tocmai fiindcă e domoală, se-arată-ntotdeauna ponderată.
- Și chiar pe fața lui n-o să răzbată nicio neliniște vreodată.
- Nu, n-are nici măcar fărâmă din firea celor care tot ce întâlnesc, dărâmă.
- Și nu-i din neamul celor care nu se stăpânesc. Iată motivul pentru care îl iubesc.
- Astea-s palavre, ține să m-aiurească.
[...]