Și, totuși, chipul ăsta-ncremenit, când îl privesc, găsesc că are farmec îngeresc. Și tot mai nebunește te iubesc.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:21:48 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și iată, ca o spovedanie am să-ți replic...
- Am săvârșit într-adevăr o faptă preafrumoasă, ca un nebun, grăbindu-mă spre casă.
- Cu tot avântul mă gândeam stăruitor, zoream, ca un nebun cuprins de dor, să te revăd în fața ochilor
- Acuma, însă, chipul tău ce răsplătire poate să-mi arate?
- Îndur de-un ceas și jumătate răspunsuri măsurate, înghețate.
- Și, totuși, chipul ăsta-ncremenit, când îl privesc, găsesc că are farmec îngeresc. Și tot mai nebunește te iubesc.
- Noroc, iubite frățioare! Ia povestește-ne și nouă ce impresii ne-ai adus din preumblare?
[...]