Dar la tine mă gândesc, de parcă ai fi copilul meu. Doamne, Dumnezeule!
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Proștii sub clar de lună (1994).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:26:18 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Papa, eu nu pot trăi fără tandrețe. Gata!
- Deși ai vederi de stânga, te iubesc ca pe copilul meu.
- Știu cât ți-e de greu... Nu-i ușor să fii părăsit de o femeie atât de frumoasă ca fiica mea.
- Te rog să nu faci vreo prostie... Să nu cumva să te apuci să bei.
- Ortansa găsește oricând un bărbat.
- Dar la tine mă gândesc, de parcă ai fi copilul meu. Doamne, Dumnezeule!
- Dragă mamă soacră și dragă tată socrule, divorțăm!
- Fără Ortansa, viața o să ți se pară pustie... iartă-mă că ți-o spun deschis.
- Fii tare că s-ar putea să te părăsească definitiv.
- Nu cobi! Cum vezi o nenorocire, cum te îngrași ca o prepeliță.
[...]
