Vino, Ortansa, vino să-ți spun cât am să sufăr pentru gestul brutal pe care-l voi comite chiar acum... Prin câte am să trec eu după aceea...
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Proștii sub clar de lună (1994).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:06:06 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Stai, stai... numai o clipă, o singură clipă... să-mi exteriorizez sentimentele.
- A, da... ascultă-mă... dacă te strâng de nas cu două degete? Ăsta-i un gest omenesc...
- Asta se cheamă... cum se cheamă... hârjoană, nu?
- Da, Gogule! Hârjoană se cheamă. Așa cred, cel puțin...
- Vezi ce memorie am? Și asta e tot ceva omenesc, nu?
- Vino, Ortansa, vino să-ți spun cât am să sufăr pentru gestul brutal pe care-l voi comite chiar acum... Prin câte am să trec eu după aceea...
- N-am nici o vină, Gogule. Emilian m-a aruncat ca pe o cârpă.
- Du-te la soțul tău legitim. Nu mai sparge casele oamenilor.
- Cum adică, Ortansa? Nu te mai iubește?
- Cum să-ți explic eu... nu vrea să mai stea cu mine în aceeași casă. Când mă vede, cască.
- Păi da... vrea să trăiască cu o altă femeie, care nu e Ortansa.
[...]
