N-am putut avea în toată viața mea o rochie care să facă față, care să nu fi fost sfâșiată de atâția câini, de toți câinii care mi-au sărit mereu în spinare, la fiecare colț de stradă, nicio rochie care să nu fi fost pătată de toate mizeriile

[ 1 ]

Fragment audio de 25 secunde din piesa de teatru radiofonic Să îmbrăcăm pe cei goi (1970).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:03:19 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul citatului

[...]

- Să ne acoperim cu haine decente, da? Eu nu mai aveam niciuna ca s-apar în fața ta

- Dar știam că și tu nu mai aveai frumoasa ta uniformă de marinar

- Și-atunci m-am trezit

- M-am trezit în stradă fără nimic!

- Atunci am vrut să-mi fac pentru moarte măcar o rochie frumoasă

- Iată, acum vedeți pentru ce-am mințit? Pentru asta, vă jur!

- N-am putut avea în toată viața mea o rochie care să facă față, care să nu fi fost sfâșiată de atâția câini, de toți câinii care mi-au sărit mereu în spinare, la fiecare colț de stradă, nicio rochie care să nu fi fost pătată de toate mizeriile

- Cele mai murdare, cele mai josnice

- Am vrut să-mi fac una frumoasă pentru moarte. Cea mai frumoasă, aceea care era visul meu acolo

- Și care a fost și ea imediat sfâșiată

- O rochie de logodnică... N-am putut-o avea nici pe-asta. Sfâșiată și asta, smulsă și asta...

- Plecați. Lăsați-mă să mor în tăcere... goală

- Duceți-vă, am dreptul să spun acum că nu mai vreau să văd, s-aud, pe nimeni!

[...]