Iar când verișoara mea te numea holtei bătrân și arțăgos și râdea de mine pentru că voiam să mă mărit cu un bărbat care-ar putea să-mi fie tată... îi spuneam că nu-mi pari chiar așa de urât.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Școala bârfelilor (1957).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:05:50 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- 200 de lire? Ei, dacă-mi vorbești așa, nu-ți pot refuza nimic.
- Bunătatea te prinde de minune! Arăți acuma ca-nainte de căsătorie...
- Da, dar și dumneata erai așa de bună și de atentă...
- Totdeauna îți luam apărarea când cunoscuții mei încercau să-și bată joc de dumneata.
- Iar când verișoara mea te numea holtei bătrân și arțăgos și râdea de mine pentru că voiam să mă mărit cu un bărbat care-ar putea să-mi fie tată... îi spuneam că nu-mi pari chiar așa de urât.
- Căutam să-i conving pe toți că vei fi un soț foarte bun.
- Uite, de acum înainte vom fi cea mai fericită pereche.
- Și nu ne vom mai certa niciodată.
[...]