Nu, n-am uitat... altfel, nici nu m-aș fi măritat cu dumneata.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Școala bârfelilor (1957).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:04:03 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Cu ce sunt eu vinovată, dacă florile sunt așa de scumpe iarna?
- Dar parc-ai fi crescut numai printre flori...
- Uiți însă în ce stare te găseai când te-am luat în căsătorie...
- Nu, n-am uitat... altfel, nici nu m-aș fi măritat cu dumneata.
- Da, doamnă, pe atunci aveai mai puține fumuri.
- Nu uita tot ce am făcut pentru dumneata...
- Te-am transformat într-o femeie de societate, cu avere, cu renume, pe scurt, te-am făcut soția mea.
- Ca să mă-ndatorezi definitiv, nu ți-a mai rămas decât să mă faci...
- Îți mulțumesc, doamnă, dar nu te legăna cu speranțe deșarte...
[...]