Știi, trecea pe stradă, am văzut-o întâmplător și-am invitat-o să bea o cafea în balcon. O să-și bea cafeaua și-o să plece, ne lasă.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Spune-mi cum zâmbești ca să-ți spun cine ești.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:29:53 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Da, faceți cunoștință. Ea e Irina, ea e soția...
- Încântată. Mioara, soția tovarășului Dumitrache.
- Nu. Aș putea fi femeia visurilor sale.
- Poftim? Nu știu, în ce sens? Nu cumva sunteți...?
- Nu dragă, nu. Irina glumește. Lucrează la noi la contabilitate.
- Știi, trecea pe stradă, am văzut-o întâmplător și-am invitat-o să bea o cafea în balcon. O să-și bea cafeaua și-o să plece, ne lasă.
- De ce, dragule? De ce s-o înșelăm pe biata ta soție? De ce nu vrei să-i spunem adevărul?
- Care adevăr? Ce adevăr, tovarășa Irina?
- Nu te mai chinui, Vasile. Înțeleg foarte bine. Ți-a spus 'dragule'. Ce e de neînțeles aici?
- Eu doar pe tine te iubesc, numai pe tine Mioara.
- Vasile dragă, dar te cred. Nu știu ce crezi tu, dar nu e cazul să te sperii.
[...]
