Neliniștea metafizică este să privești o femeie în ochii ei mari, să simți că lumea-i fără margini, că suntem atât de mici, că frumusețea are pete și e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem ști niciodată adevărul...
Fragment audio de 26 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:11:33 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Tu răspunde la ce te-am întrebat.
- Vrei să știi, serios, ce vor filozofii?
- Da.
- Nu știu.
- Cum, nu știi? Păi, atunci, de ce vorbești la Universitate?
- Păi, dar lumea de ce spune că știi?
- Spune cineva enormitatea asta?
- A, lasă-mă-n pace, că nu vrei să-mi spui. Spune-mi ce știi.
- Ce-ai vrut să spui astăzi, când ai pronunțat vorbele astea: 'Neliniștea metafizică'?
- Neliniștea metafizică este să privești o femeie în ochii ei mari, să simți că lumea-i fără margini, că suntem atât de mici, că frumusețea are pete și e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem ști niciodată adevărul...
- Să fii, din cauza asta, trist.
- Frumusețea are pete și e trecătoare?
- Da. Așa, ca pata asta, de deasupra genunchiului tău.
- Îmi dai voie să-ți ridic cămășuța?
- Stai... frumusețea are pete și e trecătoare...
- Totul e relativ: cine-ar bănui că arămiul părului tău e făcut cu ajutorul ceaiului?
[...]