Știi, poate că o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie... La-nceput, te obișnuiești greu cu femeia, și pe urmă nu mai poți să trăiești fără ea.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:30:22 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Lasă că torn eu, îmi place să torn vin.
- Crezi c-o să fie război? Se taie permisiile, se dau niște ordine ciudate.
- Nu știu. În ultima vreme nu m-am gândit la război.
- De când e asta? De când ai primit scrisoarea de la Câmpulung?
- Da. Îmi cere să vin cât mai repede.
- Poate că acolo-i dezlegarea, la Câmpulung.
- Știi, poate că o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie... La-nceput, te obișnuiești greu cu femeia, și pe urmă nu mai poți să trăiești fără ea.
- E ca un monoteism, la început e un monoteism voluntar, pe urmă e unul patologic.
- Eu am știut altceva despre dragoste. Poate n-am știut nimic.
- Mai bei?
- Și eu am știut altceva. Până-ntr-o seară, la câtva timp după ce-am fost la Câmpina, o seară ciudată.
[...]