Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Volpone.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:56:08 in versiunea Bandă a înregistrării.
- O, Doamne, oare tocmai ce-a fost întotdeauna rostul vieții, să fie astăzi mai prejos ca totul? Și toate-acestea, numai pentru bani?
- Da, la Corvino și la alți ca el.
- La cei ce niciodată n-au știut ce-i paradisul dragostei...
- Da, Celia, acela care-i gata să te vândă, numai pentru speranța de câștig, nesigur și acesta, e-n stare să-și vândă tot pe bani, și partea lui de Rai, dac-ar găsi cumpărătorul.
- Doamne...
- De ce te miri, văzând c-am înviat? Aplaudă, mai bine, acest miracol pe care-l săvârșește frumusețea-ți și nu numai o dată.
- Bunăoară, azi dimineață, la fereastra ta, învesmântat ca doctor șarlatan, am fost să te zăresc măcar o dată...
- De dragul tău, mi-aș preschimba făptura de mii de ori. Binevenită fii!
- Domnule!
- Nu fugi de mine, nu lăsa închipuirea ta să te convingă c-aș fi bolnav, fiindcă ședeam în pat. Tu singură ai să vezi că nu-i așa.
- Mă simt atât de viu... de pătimaș... Vorba cântecului: Gura lumii, jucărie, noi vom amăgi-o-ndată, căci ca dragostea pe lume nu e nimeni mai șireată.
- Nu-i păcat să furi din pomul cu un fruct atât de dulce, numai lumea să nu știe cine-l ia și unde-l duce...
- Un fulger de-ar veni, să-mi nimicească această frumusețe pământească!