Zău, eu admir bravura disperată a ăstora, englezii, ce-ndrăznesc să-și lase-așa, nevestele, pe ulițe...
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Volpone.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:28:45 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Hai, pregătește-mi un ospăț cu muzică și dans și desfătare.
- Să văd... o perlă... un diamant... argint... țechini de aur...
- O-ho, bună fu recolta în dimineața asta!
- Frumoasa lady Politick, soția unui cavaler englez, sir Politick Ar-Fi, acesta-i titlul...
- Are plăcerea să se informeze cum ați dormit și dacă e primită.
- Acuma, nu. Dar, peste vreo trei ceasuri...
- Când mă va mai dispune o masă bună și un vin ales, da, poate, atunci...
- Zău, eu admir bravura disperată a ăstora, englezii, ce-ndrăznesc să-și lase-așa, nevestele, pe ulițe...
- Stăpâne, cavalerul ăsta, soțul, nu-și zice el Politick de pomană...
- El știe că, oricât de straniu pare, o lasă-n boii ei, că-i prea urâtă ca să se lege careva de ea.
- Ei, dar dac-ar fi ca soața lui Corvino...
- E-așa frumoasă cum se spune?
- E a Italiei stea! Minunea-i! Gingașă ca o primăvară, dulce ca fructul pârguit al toamnei...
- Iar buzele-i catifelate, Doamne! îți dau ispita unor dezmierdări ce nu s-ar mai sfârși...
[...]