Pașnice? Zău? Dacă-s așa de pașnice încât să merite un voiaj Paris-Stargorod, atunci spune-mi-le și mie. Hai, concret! Asta și asta...
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic 12 scaune (1967).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:06:51.661 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Uite, poftim, am și buletin.
- Cetățene, eu nu vin de la niciun Paris și buletinul meu...
- Totuși, te rog să nu spui nimănui că m-ai văzut. Poate unii își închipuie că sunt emigrant.
- Ce cauți aici la noi la Stargorod?
- Nu e ce-ți închipui dumneata. Sunt venit pentru treburi.
- Pașnice? Zău? Dacă-s așa de pașnice încât să merite un voiaj Paris-Stargorod, atunci spune-mi-le și mie. Hai, concret! Asta și asta...
- Păi vezi? Păi vezi? Cunoaștem noi pașnicele astea care nu se pot spune. Tainice, nu pașnice.
- Bine. Îți spun. Am venit să-mi caut scaunele din salon.
- Pentru că în unul din scaunele din salon și-a ascuns soacră-mea bijuteriile.
- Să trăiești, boierule. Stai să te pipăi. Crezusem c-am visat.
[...]