Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic 12 scaune (1967).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:20:40.846 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Mă numesc Ostap Bender, supus turc.
- Ippolit Matveevici avea o soacră. Dar vai, sărmană, a murit.
- Pe patul morții, ginerelui i-a mărturisit: la Stargorod avusese un conac. În conac, un salon. În salon, 12 scaune. Într-un scaun și-a ascuns bijuteriile.
- Ginerele și cu mine am format o asociație, al cărei director tehnic cu onoare sunt, și-am pornit spre Stargorod în căutarea tezaurului misterios.
- Dar vai, vai, vai, de trei ori vai! Această taină fantasmagorică mai e cunoscută de cineva.
- E vorba de părintele Fedea, căruia, în pragul morții, soacra imprudentă i-a destăinuit secretul.
- Șșt! Liniște, liniște! Totul rămâne între noi.
- La douăsprezece scaune noi ne-am tot gândit. Și cu mare greutate unul am găsit.
- Acum unsprezece scaune noi mai căutăm. Și de ele, și de ele nu putem să dăm. Dar nu toate unșpe ne stârnesc același jind. Vrem doar unul, dar acela unde s-o fi găsind?
- E scaunul plin cu aur și bijuterii. Unde oare, unde oare, unde oare o fi? E scaunul plin cu aur și bijuterii. Unde oare, unde oare, unde oare o fi?
- Neața, mareșale!
- Eh! Pot să întreb ce gânduri negre vă apasă, Excelență? Care slujitor nu v-a adus micul dejun la pat? Sau poate vreun vis urât v-a tulburat?
- Mi-au rupt oasele scândurile astea nenorocite.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu