Simt că-mi pleznește inima până nu mă văd cu scaunele acasă.
Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic 12 scaune (1967).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:54:45.429 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Nu, nu, dar m-am încurcat. N-am mai băut de mult.
- Și apoi, după atâtea câte am pătimit în ultimele săptămâni... Liza...
- Am încercat să gust și eu puțin din bucuriile vieții.
- Cotoi bătrân! Las că te știu eu. Aventuri galante, a?
- Nu, nu știu precis ce am făcut. Am fost cherchelit. Nu mai mă întreba.
- Lasă că peste câteva ceasuri vei avea posibilitatea s-o recunoști pe femeia visurilor dumitale.
- Simt că-mi pleznește inima până nu mă văd cu scaunele acasă.
- După dumneavoastră, Excelență.
- Șșșt! Mai încet, atragi atenția.
- Al putea să le examinez un pic pe fiecare.
- Hai să ne așezăm. Uite, colo, al patrulea rând în dreapta. Nu e nici prea în față, nici prea...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu