Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic 59 minute de așteptare.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:09:53 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- De exemplu, dacă, după zece minute de tăcere, spui: Soarele a dispărut... parcă ai subînțelege că n-o să se mai întoarcă niciodată și că e sfârșitul pământului.
- Și totuși am spus asta, am spus-o în ziua aia. Pentru mine era un noroc că găsisem ceva de spus, un pretext.
- Și cu asta a demarat conversația?
- Ea mi-a răspuns: A trecut un nor.
- Asta a fost tot?
- Am mai încercat de două ori, de trei ori, dar fără succes.
- Când a venit trenul cred c-ai scos un suspin de ușurare. -Îți dai seama...
- Vezi că chiar în doi timpul trece greu, și, cu toate astea, noi vorbim. Îți dai seama ce-a fost atunci...
- Dac-am fi putut merge la bistrou, ar fi fost mai bine, până te-așezi, până comanzi băuturile, până le bei, până plătești... trece timpul.
- Și, pe urmă, chelnerița sau patroana ar putea să aibă haz. Mie, genul servantă nu-mi displace deloc.
- Nu mai spune, ești un ancilar...
- Ce-mi place mie la unele din astea este o anumită manieră de-a fi excitantă cu o nimica toată, cu un nu-știu-ce care te pune în mișcare...
- Uite, de exemplu, rochiile lor, o chestie de răscroială a corsajului, de lungime a fustei... nu știu exact, dar sociologii pot să-ți explice, dau adesea impresia că sunt făcute ca să fie răpite.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu