Azi-noapte l-am visat pe Columb înlănțuit la picioarele patului meu, prefigurându-și pedeapsa pentru cele făcute. Mă implora să-l salvez.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:52:28.247 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Catâr bătrân și încăpățânat...

- Ce se întâmplă pe punte? Cine le-a permis marinarilor să doarmă când sunt de cart?

- Am auzit că noaptea apariția aceea are obiceiul să iasă pe punte. M-am gândit s-o feresc de unele priviri nedorite, dar dacă doriți...

- Nu, nu, nu, nu. Deocamdată totul să rămână așa.

- Am impresia că ești unul dintre puținii care mă înțeleg, care gândesc ca mine. Deși niciodată nu poți ști ce gândesc eu, mai ales că am obiceiul să gândesc, nu-i așa, când pentru mine, când pentru altul.

- Ce zici tu de această dualitate? Mă cheamă Pinzon și totuși uneori vorbesc în numele lui Columb. Mă îmbrac în hainele lui și mă port ca și cum aș fi el. La ce să ducă tot teatrul ăsta?

- Azi-noapte l-am visat pe Columb înlănțuit la picioarele patului meu, prefigurându-și pedeapsa pentru cele făcute. Mă implora să-l salvez.

- Ce poate să însemne asta?- Dumnezeu v-a hărăzit cu darul acesta.

- M-ai liniștit temporar de o zâzanie interioară cu privire la utilitatea micului cumul ce-l dețin de o vreme.

- Tu îți bați joc de mine, Tores?

- Și asta nu e un fel de batjocură ca și a marinarilor care mă aclamă cu dinții rânjiți? Cu dinții rânjiți și cu instinctele ațâțate de sunete și imagini, de imagini din alea lascive care reprezintă pentru ei summumul dăruirii.

- Spune-mi, Tores, ce gândesc cei de afară despre ea?

- Toți cred câte ceva, dar nu trebuie luați în seamă.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce e al tuturor nu poate fi doar al tău. -Așa e. Niciun bun public nu poate deveni particular. Orice bun public luat în posesie devine rău public.

Cine e vinovat? Cel care cel care caută sau cel care se lasă prea mult căutat?

Și dacă ar fi să mă iau după spusele colegului meu între ale scuipatului, nu sunteți decât o femeie. -O femeie? Mă rog, o femeie, dar nu tocmai genul lui. Îi plac blondele.

Catâr bătrân și încăpățânat... -M-ați chemat, domnule?

Nu, nu, nu, nu. Cred că erau din aur. Nu, nu aveau cum să fie de aur de vreme ce noi am scuipat peste ele. Pentru că nu există nebunul care să acopere cu coji de semințe un astfel de metal nobil.

Citat aleatoriu