- Drumul înapoi către Columb, să fie o vâslire în genunchi a lui Martin Alonzo Pinzon și a oamenilor săi ce se întorc căiți din rătăcire.
- Ura!

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:27:32.220 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Extraordinar. Un trup, un om, un mort.

- Patru ofițeri să ridice pe umeri trupul acesta încă tânăr, dar fără viață și să-l lase cu grijă în adânc, ca pe o lacrimă obosită.

- Domnule comandant, râul pătrunde într-o deltă, parcă mii de săgeți se îndreaptă spre deltă din mii de direcții.

- Cine e vinovat? Cel care cel care caută sau cel care se lasă prea mult căutat?

- Eliberați-i pe ofițerii arestați.

- Deci ne întoarcem, comandante?

- Drumul înapoi către Columb, să fie o vâslire în genunchi a lui Martin Alonzo Pinzon și a oamenilor săi ce se întorc căiți din rătăcire. -Ura!

- Acesta a fost drumul lui Martin Alonso Pinzon, un drum al negării și nebuniei, în numele acelui păienjeniș de vaiet și abur numit Țara de Aur.

- Așadar, pot spune cu certitudine că n-a fost un periplu geografic, ci un drum în infern.

- Viitorul va dovedi dacă am avut dreptate sau nu.

- Deși pe atunci nu eram atât de împăcat, de înțelegător, cu dezertarea de la îndatoririle lui de ofițer și comandant de corabie...

- În loc să stea lângă mine, fuge dându-mi cu tifla și, pe deasupra, în disputa pe care o deschisese cu Dumnezeu, luase numele meu în deșert, făcând din drumul acela un ținut al disperării, al negației și ispitei.

- Deși eu întrezărisem în el un tărâm al simplității și bucuriei, care poate dărui nu numai aur, ci și puțină vigoare și tinerețe Europei noastre bătrâne și epuizate de dogmele brațului secular.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce e al tuturor nu poate fi doar al tău. -Așa e. Niciun bun public nu poate deveni particular. Orice bun public luat în posesie devine rău public.

Cine e vinovat? Cel care cel care caută sau cel care se lasă prea mult căutat?

Și dacă ar fi să mă iau după spusele colegului meu între ale scuipatului, nu sunteți decât o femeie. -O femeie? Mă rog, o femeie, dar nu tocmai genul lui. Îi plac blondele.

Catâr bătrân și încăpățânat... -M-ați chemat, domnule?

Nu, nu, nu, nu. Cred că erau din aur. Nu, nu aveau cum să fie de aur de vreme ce noi am scuipat peste ele. Pentru că nu există nebunul care să acopere cu coji de semințe un astfel de metal nobil.

Citat aleatoriu