- Uite așa m-am chinuit o viață întreagă, Boris. Acuma m-am mai ușurat. Acuma, când trag să mor.
- Da, da, da. Semioane, ia stai o clipă să mai vedem...
- Ascultă, Boris.

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Anecdotă provincială.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:40:27.582 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Și peste tot pe unde am fost, am avut de-a face numai cu oameni mari, tot unul și unul. Și turiști, și invalizi, și huligani, și vai... Dar peste tot, Boris, peste tot am dat de dracu.

- Ba aveam lipsă la inventar, ba aveam lipsă la studii.

- Totuși, până la urmă, am ieșit basma curată. Au fost zile grele. Dar până la urmă, am ieșit la suprafață.

- Și uite acuma, tot umblând așa, dintr-un post în altul, am ajuns aici, la hotel. Și m-am ales cu metranpajul ăsta.

- Întotdeauna, toată viața mea, cel mai mult și mai mult, mi-a fost frică de șefi. Vine unul, trebuie să fac pe grozavul cu el într-un fel. Vine altul, trebuie să faci pe grozavul cu el, dar în alt fel, știi?

- Și întotdeauna mi-am spus, nu cumva să fac prea tare pe grozavul. Nu cumva să par prea mic, știi? Că n-are rost nici să pari un om de nimic, dar nici să faci prea tare pe grozavul.

- Uite așa m-am chinuit o viață întreagă, Boris. Acuma m-am mai ușurat. Acuma, când trag să mor. -Da, da, da. Semioane, ia stai o clipă să mai vedem... -Ascultă, Boris.

- Dacă ai să te întâlnești cu nevastă-mea, cu Klava, cu nevastă-mea dintâi, nu cu Marina, cu vipera asta, dacă ai să te întâlnești și cu fata mea, să le spui amândurora că, uite, până-n ultima clipă a vieții mele, eu numai la ele m-am gândit.

- Vă rog să închideți ușa acolo.

- Boris, Boris, numai în tinerețe ce-am trăit noi ca oamenii.

- Ți-aduci tu aminte cum am lucrat noi când eram tineri în portul acela?

- Da, de șlepul Locotenentul Schmidt ți-aduci tu aminte?-Da, Semioane, îl țin minte, îmi amintesc. Stai liniștit.

- Da, de Ivan Turgheniev ți-aduci tu aminte, Boris?

[...]

Citat aleatoriu