Celelalte nici nu se sinchiseau că stau la răcoare, multe erau învățate. Dar eu nu puteam, nu rezistam. Nu suport să fiu închisă, oriunde-ar fi.

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:15:10 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Eu nu mai beau, sunt plină până-n gât.

- Ai mâncat?

- Cred că ai dreptate. Dar aștept pe cineva și nervii-mi sunt atât de zdruncinați, după călătoria asta afurisită...

- Și zici că ai ieșit de curând din spital?

- Am căzut într-o capcană, la St Paul, pentru prima oară.

- După proces, ne-au dat la toate fetele câte 30 de zile.

- Celelalte nici nu se sinchiseau că stau la răcoare, multe erau învățate. Dar eu nu puteam, nu rezistam. Nu suport să fiu închisă, oriunde-ar fi.

- M-am îmbolnăvit și m-au trimis la spital. Acolo era plăcut, mi-a părut chiar rău când am plecat.

- Ziceai c-aștepți pe cineva aici?

- Dar ce-ai înțeles?... pe bătrânul meu îl aștept, zău așa.

- E un caraghios, nu l-am văzut de când eram mică. Nici nu știu cum am să-l recunosc.

- Îmi scrie din când în când și asta este singura adresă pe care mi-o dădea, ca să-i răspund.

- Trebuie să fie portar la vreo locuință... înainte era marinar.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu