Când te văd că ești la pământ, îți mai trag și-un picior. Asta fac toți bărbații. Bărbații... îi urăsc!

1
2
3
4
5

[ 1 ]

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:16:16 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Dar ce-ai înțeles?... pe bătrânul meu îl aștept, zău așa.

- E un caraghios, nu l-am văzut de când eram mică. Nici nu știu cum am să-l recunosc.

- Îmi scrie din când în când și asta este singura adresă pe care mi-o dădea, ca să-i răspund.

- Trebuie să fie portar la vreo locuință... înainte era marinar.

- M-am gândit că n-a făcut nimic pentru mine, de când sunt pe lume. Așa că poate-acum o să-mi dea de mâncare și-o odaie, cât oi mai rămâne pe-aici. Puțină odihnă mi-ar prinde bine.

- Nu aștept prea mare lucru de la el.

- Când te văd că ești la pământ, îți mai trag și-un picior. Asta fac toți bărbații. Bărbații... îi urăsc!

- Nici nu m-aștept s-o termin prea bine, de altfel.

- Ia spune, ești de multă vreme pe-aici?

- Nu, eu vin așa, din când în când...

- Atunci, îl cunoști, probabil, pe bătrânul meu, cel puțin, din vedere.

- N-o fi cumva bătrânul Chris?

- Numele meu adevărat este Anna Christopherson. Acolo îmi spuneau Anna Christie.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu