Apoi am plecat la St Paul.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:18:47 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Bineînțeles... cu asta mă bătea veșnic la cap în scrisori.

- Tot felul de prostii nesărate, ca să mă țină departe de mare.

- Și când colo, stăpânul casei, nevastă-sa, patru copii... și eu, roabă la toți!

- Ca rudă săracă, mă tratau mai prost ca pe o slujnică.

- Unul dintre băieți, cel mai mic, m-a făcut s-o iau alăturea cu drumul.

- Aveam 16 ani... pe urmă, atâta ură mă cuprinsese, că i-aș fi omorât pe toți, dacă mai rămâneam la ei.

- Apoi am plecat la St Paul.

- Zicea bătrânul că-ntr-un timp erai guvernantă. Asta-i dădeai a-nțelege prin scrisori.

- Da, timp de doi ani așa a fost. Nu m-am ținut de rele câtuși de puțin.

- Dar și viața de guvernantă era la fel de grea pentru mine. Să ai grijă de copiii altora, închisă ca-ntr-o colivie...

- În cele din urmă, mi s-a ivit ocazia să intru-ntr-o casă și-acolo am rămas. Și nu-mi pare rău.

- Asta numai din cauza bărbaților. La fermă, ei îmi dădeau ordine, ei mă băteau și ei m-au adus pe calea asta.

- Și, când eram guvernantă, toți bărbații-mi dădeau târcoale.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu