De ce nu te-ai mai întors pe-acasă? De ce n-ai venit niciodată în Vest, să mă vezi?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:22:00 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Și până am găsit și cârciuma asta... știi că n-am mai fost niciodată la New York.

- Dar știi că ești fată frumoasă? Mă prind că-i faci praf pe bărbați, numai când te văd.

- Nu vorbi ca toți ceilalți.

- Nu-l judeca rău pe tatăl tău.

- Nu... numai că e caraghios să te revăd acuma și să nu-mi amintesc nimic despre dumneata. Ești un străin pentru mine, știi?

- Ai dreptate. Dădeam pe-acasă destul de rar, când erai mică, în Suedia. Îți mai aduci aminte?

- De ce nu te-ai mai întors pe-acasă? De ce n-ai venit niciodată în Vest, să mă vezi?

- După moartea maică-tii, în drumurile mele mă gândi că-i mai cuminte să nu mă cunoști niciodată.

- Nici nu mai știu de ce nu m-am întors pe-acasă în ultimii ani. Doream s-o văd pe maică-ta, pe tine, când te-ai născut... dar n-am venit.

- M-am îmbarcat pe alte vapoare, care mergeau spre toate porturile lumii, dar niciodată spre Suedia. .

- N-aș putea să-ți spun de ce, dar mai toți marinarii din lume fac la fel. Marea, bătrâna vrăjitoare, îi înnebunește pe toți cu capcanele ei blestemate.

- Numai marea e de vină? Și totuși, tot pe mare ai rămas, cu toate că-mi scriai s-o urăsc.

- Femeia care-a fost aici mi-a spus că ești căpitan pe un șlep cu cărbuni. Atunci, de ce-mi scriai că ești portar la un bloc?

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu