Și ce fac eu acolo, nu-i muncă de mare... n-am vrut să mai am de-a face cu marea, dar...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:23:22 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- N-aș putea să-ți spun de ce, dar mai toți marinarii din lume fac la fel. Marea, bătrâna vrăjitoare, îi înnebunește pe toți cu capcanele ei blestemate.

- Numai marea e de vină? Și totuși, tot pe mare ai rămas, cu toate că-mi scriai s-o urăsc.

- Femeia care-a fost aici mi-a spus că ești căpitan pe un șlep cu cărbuni. Atunci, de ce-mi scriai că ești portar la un bloc?

- A, am fost și portar... dar n-a lipsit mult să mă-mbolnăvesc. Aveam nevoie de aer.

- Bolnav, dumneata? Pe cine vrei să prostești?

- Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

- Și ce fac eu acolo, nu-i muncă de mare... n-am vrut să mai am de-a face cu marea, dar...

- Cât despre boală, și eu am fost bolnavă. Am ieșit din spital acum două săptămâni.

- Dar acum te simți mai bine, fetița mea, nu? Adevărat, pari puțin cam obosită.

- Da, sunt moartă de oboseală. Am nevoie de odihnă și nu prea văd cum o voi găsi.

- Am crezut că ești portar și că-mi vei da un locșor, unde să mă pot și eu odihni, ca să mă-ntremez.

- Acest loc există și e un loc încântător.

- Te vei putea odihni cât vrei, nu va mai fi nevoie să-ți cauți o slujbă de guvernantă. Vei sta cu mine.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu