Iartă-mă... că m-am purtat ca un bădăran. Spune, vrei să rămânem prieteni?

1
2
3
4
5

[ 1 ]

amuzante emanoil petruț eugene o’neill retardate

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:35:21 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Ți-e mai bine? Mi-a fost teamă că te-am curățat.

- Să mă cureți dumneata pe mine? Cred că nu e nimeni pe lume care să poată spune, ca dumneata, că m-a văzut lungit la picioarele lui.

- Haide, haide, îmi pare rău de ce s-a întâmplat. Numai că nu aveai niciun motiv să te porți așa cu mine.

- Și-acum, ascultă-mă, ca să fim înțeleși odată pentru totdeauna : mă găsesc aici, pe șlep, deoarece călătoresc cu tatăl meu. Căpitanul este tatăl meu. Asta e tot.

- Puteam să-mi dau seama. Altfel, n-ai fi avut frumusețea asta de păr bălaie, ca o coroană de aur pe cap.

- Să fiu al dracului!... nicio femeie din toate porturile lumii nu m-a făcut să-mi pierd capul în așa hal!

- Iartă-mă... că m-am purtat ca un bădăran. Spune, vrei să rămânem prieteni?

- Nu doresc altceva pe lume decât să fim prieteni.

- Bine, dar hai, stai jos, aici, lângă mine. Povestește-mi despre dumneata și despre naufragiul pe care l-ați avut.

- Dar, mai întâi, spune-mi ce faci dumneata când nu ești pe mare, cu bătrânul.

- Nu pot să cred că o fată frumoasă ca dumneata poate trăi mereu pe șandramaua asta.

- Am să-ți spun : sunt guvernantă. Supraveghez copii de boieri.

- Dar era vorba să-mi vorbești despre dumneata și despre naufragiu.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu